Une institution en quatre lectures a travers une activite de groupe: l'Hygiene Mentale. Approche psychosociologique clinique/Camelia Soponaru

Institutia este considerata, de mai mult de o jumatate de veac, un loc privilegiat de cercetare si/sau interventie psihosociala, analiza institutionala fiind practicata in Franta, inca din anii 40 de catre unii psihiatri. Dar teoria si practica analizei institutionale a fost intemeiata si recunoscuta prin anii 70, de catre cei grupati in ARIP (Association pour la Recherche et l Intervention Psychosociologiques) si in jurul revistei lor, Connexions. Profesorul Jean Dubost (1973) considera ca termenul institutionnels a inceput sa desemneze o orientare noua , o miscare originala capabila sa schimbe practicile sociale si sa contribuie la dezvoltarea diferitelor sectoare din institutii. Institutia are forta de a stabili si intari legaturile dintre indivizi, are puterea de a crea o comunitate, de a sustine si dezvolta dorinta de schimbare a actorilor sociali. Daca institutia de tip azil, creand o comunitate in maniera carcerala, care nu incurajeaza legaturile si schimburile, a fost denuntata pentru caracterul sau patogen, noua orientare pune accentul pe capacitatea terapeutica a institutiei moderne. Psihoterapia institutionala este curentul care a schimbat imaginea despre institutie.