Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei

,,Impartim istoria in bucati, pe transe cronologice, domenii, probleme, structuri, in timp ce Istoria adevarata le cuprinde pe toate de-a valma. Punem in istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca si cand asemenea impartiri chiar ar exista. La fel, identificam o istorie economica, sociala, culturala, politica si asa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confectionat si pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt in parte e construit sau reconstruit, extras din incurcata tesatura a Istoriei si investit astfel cu o existenta de sine statatoare. Nu e de negat catusi de putin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cat de cat inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit , nici adevarate, nici neadevarate; precum pipa lui Magritte. Totul e sa nu uitam ca aceasta vasta reamenajare e opera noastra, sa nu pretindem ca asa ar fi pur si simplu Istoria. Nu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentica e un amalgam nediferentiat in neincetata fierbere. Operatia de si ne apartine. Istoricul e un neobosit fauritor de coerenta. Sub bagheta lui, totul ajunge sa se lege, toate se explica, iar trecutul se incarca cu semnificatii. (Lucian BOIA) ,,Civilizatia europeana e in curs de restructurare radicala nu in urma vreunei invazii, ci a accelerarii istoriei, cu schimbarile inevitabile de paradigma. Se schimba totul - si repede: conditiile de trai, reperele culturale, mentalitatile, comportamentele... Aceasta e principala provocare a anilor ce vor veni. Sunt toate indiciile ca ne vom instala durabil intr-o istorie fluida, extrem de schimbatoare, cu totul alta decat lumea, nu imobila, dar cu evolutii lente si aproape imperceptibile la scara unei vieti umane, pe care au cunoscut-o inaintasii nostri. E, asadar, cu totul alta poveste decat ,,sfarsitul Antichitatii : povestea, care abia incepe a fi scrisa, a unui viitor cu totul diferit decat trecutul. Sa ne tinem bine, e ametitor! (Lucian BOIA)