Stefan Iordache. Destinul unui golan de Rahova

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestea actorului unic - un baiat de cartier care a ajuns sa domine scena si filmul din Romania Baiatul de cartier - din Rahova rau famata (...dar cu radacini in Oltenia prazului controversat, pe la Calafat) - a dominat decenii la rand scena si cinematografia din Romania. Actorul fascinant de la Nottara sau Teatrul Mic si protagonistul atator filme de succes nici macar nu a visat sa ajunga actor. La 16 ani, a dat la Medicina, dar a lesinat in sala de disectie. A luat 0,45 la Anatomie. A fugit de acasa, apoi a fost muncitor. A facut o brigada artistica, dupa care i-a zis unul: Da la teatru!. A dat si a reusit. Nu spusese pana atunci nici macar o poezie! Dupa absolvire, a facut naveta Bucuresti-Constanta. Dormea in plasa pentru bagaje. Intr-o noapte, i s‑au furat pantofii si a trebuit sa faca drumul de la gara la teatru in ciorapi, pe un ger cumplit. Dar a fost o perioada minunata. Mai si plangeam... Pe ascuns. Mi-a prins bine... Stefan Iordache nu a avut deloc o viata idilica, dar a trait si a iubit intens, devorand cu patima fiece clipa si fiece femeie pe care a cunoscut-o. Nu a facut, insa, din asta o chestiune publica, de palmares erotic, dimpotriva! A fost casatorit pana la moarte cu o femeie discreta si rasata, nepoata marelui pictor Tonitza. Iar biografia lui ascunde o multime de intamplari necunoscute marelui public... Tatal Irinei Petrescu i-a zis candva: Cum iti imaginezi ca eu, un doctor, o sa-mi las fiica sa se marite cu un copil de croitor, cu un derbedeu? Trei motani - Cascarache, Timofte si Machelele - erau cei mai buni prieteni ai sai. De la Sarpele Rosu la Locanta Jaristea a scris pagini memorabile in compania lui Gheorghe Dinica si Nelu Ploiesteanu. Doamne, tine-mi palaria pe cap! Dar ce-o fi insemnat Fuga de rasul Bangladeshului