Sonetos / Sonete/Garcilaso de la Vega

Colectia „Biblioteca Hispanica a Institutului Cervantes“, in care apar traduceri din literatura spaniola clasica si contemporana – cu o atentie speciala acordata non-fictiunii, eseisticii filozofice, reflectiei etice si etico-politice –, este rezultatul colaborarii dintre Institutul Cervantes din Bucuresti, care a avut initiativa acestui proiect, si Editura Humanitas. Colectia este realizata de un colectiv de profesori si traducatori, specialisti in limbi si literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti, sub coordonarea unui comitet stiintific international. Titlurile colectiei apar, unele dintre ele, in formula bilingva, si toate in conditii editoriale speciale, insotite de un aparat critico-analitic complex. „ Am inteles indata si pe deplin ca sunteti un poet desavarsit si ca va distingeti fara putinta de tagada intre toti ceilalti prin lumina geniului creator si prin gratia stilului. “ ( Scrisoarea lui PIETRO BEMBO catre Garcilaso de la Vega, 26 august 1535 ) „ Contributia lui Garcilaso de la Vega la istoria poeziei spaniole se inscrie in intervalul restrans al unui deceniu, intre 1526 si 1536, o epoca ce poarta in sine energiile cu totul exceptionale ale sfarsitului marii Renasteri florentine, insemnand iradierea programului umanist dincolo de limitele culturii italiene… Garcilaso de la Vega concretizeaza trecerea spectaculoasa de la poezia culta a trubadurilor la poezia erudita in limba comuna. “ ( MIANDA CIOBA ) GARCILASO DE LA VEGA (1499/1501–1536), poet, umanist, aristocrat si om de stat spaniol, participant la cele mai de seama evenimente ale istoriei spaniole din primele doua decenii ale guvernarii lui Carol V, este autorul unei opere poetice restranse ca volum, dar in care se reflecta toate directiile de evolutie ale poeziei Renasterii europene: maturizarea liricii trubaduresti de dragoste si coexistenta acesteia cu poezia didactica in vers clerical; asimilarea formulei „dulcelui stil nou“ italian prin aprofundarea operei lui Petrarca si, in sfarsit, conectarea sistematica la sursele clasice pe care se intemeiaza noul standard estetic al poeziei umaniste. La intersectia acestor dinamici, programul prin care Garcilaso da viata sonetului de expresie spaniola initiaza in acelasi timp procesul mai profund de innoire a discursului liric, a orientarii si resurselor acestuia sub semnul canonului umanist, si va stabili premisele unei spectaculoase infloriri a reflectiei teoretice asupra poeziei, prin contributiile primilor exegeti ai operei lui Garcilaso, Francisco Sanchez El Brocense si Fernando de Herrera. Arhitectura delicata, dar foarte consistenta semantic a sonetelor face trecerea de la instrumentele versificatorului cult la conditia poetului erudit care descopera accentele cele mai profunde ale propriei identitati in dialogul cu numele de referinta ale unui ecosistem poetic in care poezia latina sta alaturi de marii lirici italieni, de Ausias March si de Ariosto.