Republica mondiala a literelor

Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă primul model sistematic creat în vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din întreaga lume. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondială a Literelor ni se dezvăluie ca un spaţiu inegal, dominat de rivalităţi, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în nesfârşita luptă pentru lărgirea zonelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong'o capătă noi dimensiuni. O carte strălucită... Departamentele literare sunt aproape mereu organizate în funcţie de limbă şi de ţară, dar cartea scrisă de Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă înglobează felul în care literatura funcţionează de fapt. New Yorker Ca cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepţii. Pe lângă o cunoaştere literară excepţională prin dimensiunea şi profunzimea ei, ea posedă o cunoaştere teoretică cu adevărat vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate. În urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului». - Pierre Bourdie