Povesti de Petre Ispirescu

Aspiraţia omului către veşnicie, în basmul lui Ispirescu, trebuie văzută ca aspiraţie către perfecţiune, către purificarea individului fie şi numai în sens moral, iar neputinţa păstrării ei, după ce a fost obţinută, nu este mărturia unui eşec, ci acceptarea destinului, a condiţiei umane, odată ce această purificare simbolică a fost realizată. Succesul aventurii nu trebuie căutat în păstrarea veşniciei, şi nici în pierderea ei, ci în trecerea între cele două stări dialectice prin şi datorită facultăţii magice a memoriei, care reprezintă o formă subiectivă, superioară, a cunoaşterii. Mircea ANGHELESC