Morcoveata

Morcoveata si Felix se intorc de la vecernie si grabesc pasul spre casa. E vremea gustarii de la ora patru. Pe Felix il asteapta o felie de paine unsa cu unt sau cu marmelada, pe Morcoveata rabdari prajite pe paine. Asta pentru ca s-a grabit sa-si dea ifose de om mare si s-a laudat fata de martori ca nu-i mancacios. Ii plac lucrurile simple si de obicei mananca painea goala; face pe grozavul. Asta-seara o ia inaintea lui Felix, vrand sa primeasca cel dintai gustarea. Uneori, painea goala i se pare cam tare lui Morcoveata. Atunci o inhata cu dusmanie, musca vartos din ea, da indarjit din cap si o crantane intre dinti, de sar faramite. Ai casei, stransi in jur, il privesc minunandu-se. Stomacul lui de strut ar inghiti orice: piatra, monede coclite. Intr-un cuvant, cand e vorba de mancare, nu face mofturi