Foc de tabără cu Hristos înviat la malul mării

Într-un foc de tabără afli imaginea unei vieți. Pregătirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flăcările înălțate până la cer, scânteile jucăușe care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea întru taină a celor din jurul lui... La sfârșit, jarul cu lumina lui pâlpâitoare, adunând în el povestea arderii entuziaste și jubilatorii, a comunicărilor stârnite. Chiar și după stingere, focul rămâne aprins în inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adaugă întru înveșmântarea în lumină a ființei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine (Ioan 21, 9). Jar, pește, pâine – toate preparate de El, toate cu încărcătură testamentară. A fost tabăra tihnită a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui. O cină a Învierii, ca și cea de la Emaus