Fasoaica. Proza scurta/Florentin Gabriel Niculescu

Ca sa scrii proza, zicea Marin Preda, trebuie sa patesti ceva. Autorul povestirilor scurte ce urmeaza pare sa scrie ceea ce a cunoscut sau chiar a trait (a patit). Fasoaica da, la prima lectura, o impresie de autenticitate. Personajele vorbesc, nu fac literatura. Vorbesc natural, cuvintele sunt suspicioase, duplicitare, ca si viata de toate zilele. Semne, inca o data, pozitive pentru un autor care vrea sa fie grefierul starii civile si sa fixeze, in miscarea haotica a vietii cotidiene, cateva caractere. Vazand toate acestea, putem spune ca in volumul Fasoaica exista o substanta epica si un punct bun de plecare pentru proza promitatoare.