Efecte 2.0/Liviu Ioan Stoiciu

Efecte Pocnetul crengilor uscate in padure, sub picioare, fuga ta, speriata de spectrul unui batran yambitor, in tinuta de pompier, apoi lacrimile mincinoase din copilarie si descrierea moleculei de clorofila: ma asculti? Nu ma pot tine dupa tine, imi scoti sufletul... Uite aici alune, hai sa vedem daca au miez, ca sunt crescute la umbra... "Un atom de magneziu, legat de patru atomi de azot"... Stai, nu mai speria ciorile: iti amintesti ce spunea unchiul Anghel? Ca, ani la rand, avand pusca de vanatoare, era obligat sa impuste ciori, era plan, douazeci de perechi pe an, trebuia sa te prezinti cu ghearele lor: oare ce faceau comunistii cu ele? Ce naiba, nu mai fugi atata: tu, scaparatoare de lumina, speriata de efectele varstelor trecute ale omenirii..