Dictionar de pleonasme/Ilie Baranga, Lucian Pricop

PLEONASM s. n. (cf. fr. pleonasme, lat. pleonasmus. gr. pleonasmos pleon mai mult ): folosire alaturata a mai multor cuvinte sau constructii cu acelasi inteles, din dorinta de subliniere convingatoare a ideii sau a imaginii exprimate de acestea. In limba vorbita si in limba familiara el constituie o greseala de exprimare vizand ignoranta, neglijenta, graba in formularea enunturilor: mos batran, baba batrana, avansati inainte!, mai superior, mai inferior, cel mai perfect, mai principal, foarte vast etc. Dictionarul inventariaza cele mai frecvente sintagme si expresii pleonastice, fiind un instrument de lucru necesar in deprinderea limbii romane corecte. Pleonasmul este o eroare de exprimare, o eroare stilistica, avandu-si originea intr-o greseala de natura logica. El consta in a spune sau a scrie fara intentie, din ignoranta sau din neatentie, de doua ori acelasi lucru, cu cuvinte diferite, dar care au acelasi inteles.