Corpuri radicale in spectacole contemporane

O incursiune în istoria occidentală a teatrului/performance și dansului contemporan, vizitând unele dintre cele mai relevante și controversate performance-uri din anii ’70, ’80 și ’90, cu accent pe reprezentări ale corpului expus în contexte care îi radicalizează prezența. Cartea este structurată în trei capitole care urmăresc transformările reprezentării corpurilor în TEATRU, PERFORMANCE și DANS, reprezentări modelate de transformări sociale și politice relevante: de la Artaud și Mayerhold, trecând prin Grotowski și până la Castellucci, Angélica Liddell, dar și teatrul românesc; de la Marina Abramović, Orlan sau Gina Pane, până la Ana Mendieta, dar și performance-ul românesc înainte și imediat după 90; de la Pina Bauch la Sacha Waltz, Maria La Ribot, sau Vera Mantero, Jérôme Bel, Xavier le Roy, dar și dansul contemporan românesc. Corpurile radicale sunt liantul acestor reprezentări asupra cărora mă opresc, propunându-mi constant să le situez într-un dialog purtat prin prisma amprentelor pe care le-au lăsat în perioade și contexte diferite. Un liant care devine linia directoare a cărții, linie în jurul căreia se adună referințe din teatrul începutului de secol XX, din performance-ul avangardelor, din dansul conceptual, din creațiile vehement contestatare ale unor artiste neîmblânzite din anii ’70 și ’80 sau din creațiile coregrafice ale unor dansatori și dansatoare care construiesc o întreagă poetică în jurul non-mișcării. – Mihaela Michailo