Confiscarea obiectelor/Jerzy Jarniewicz

In ultimele sale carti, Jarniewicz contureaza pregnant figuri feminine: iubite - logodnice (poeziile din Machiaj sunt incarcate cu metafore din Cantarea Cantarilor). Iubite, mame, mama proprie, le consacra aceste versuri, scapand controlul care era atat de caracteristic pentru poetica lui anterioara, ironica si "calculata". Versurile sunt nelinistitoare, uneori dificile, desi in acelasi timp clare, evitand ermetismul studiat. Poetul elibereaza poezia de jocul parabolic pe un singur sens, se deschide spre riscul dezactualizarii, al ridicolului, spre limbaje particulare si arbitrare. Introducand in poezie teme tot mai greoaie, provocator greoaie, Jarniewicz relaxeaza in acelasi timp fraza, oferind o anumita larghete constructiei versului. Scrise cu o respiratie mai prelunga, desi poate ca ar fi mai bine sa spunem mai adanca, textele din ultimele carti il atrag pe cititor intr-o lume construita din ipostaze ale unei versiuni a feminitatii. Totusi, in afara de dimensiunea imagistica, exista in poezia lui Jarniewicz o dimensiune a supunerii. - Marta Koronkiewicz