Ardere si izbavire. In instanta criticii literare contemporane/Horia Zilieru

"Ca om, poetul respira exuberanta in fata lumii exterioare, fiind format in spatiul liber al naturii. Prin cultura, el se instaleaza cu voluptate in mit, intuind varste si realitati preexistente, sau transpunand in viziuni mitice prezentul. Truverul e insa mai personal, mai reliefat decat reflexivul, drept care lirismul sau apare dominator, preponderent fata de tentatia ideilor, in toate cazurile, chiar in momentele depresive, peste confesiunile lui Horia Zilieru se arcuiesc raze de soare. Inca o data se dovedeste ca in poezia romaneasca spiritul solar si tentatia spre sublimare a tragicului au prioritate. La fiecare poet, spatiul spiritual al copilariei, acel spatiu fermecat al cuibului, isi imprima culoarea, vibratiile, luminile asupra intregii creatii". ( Constantin CIOPRAGA )