Anatomia distructivitatii umane

Care sunt radacinile agresivitatii umane? Cum putem explica resorturile razboaielor sau ale regimurilor opresive? Pornirile noastre violente tin de animalitatea noastra ori constituie, mai curand, o determinanta culturala? Incercand sa-si croiasca o cale dincolo de instinctualismul lui Konrad Lorenz si al neodarwinistilor si dincolo de behaviorismul lui Skinner (pentru care violenta este o conditionare strict sociala), Fromm distinge intre doua chipuri fundamental diferite ale agresivitatii. Daca, pe de o parte, se poate vorbi despre o agresivitate defensiva sau de supravietuire, mostenita pe linie biologica, pe de cealalta parte descoperim agresivitatea maligna , pura distructivitate, care incita la violenta din motive ce rezida in caracterul uman. Considerand-o ca pe o deformare a personalitatii, si nu ca pe un dat inevitabil al naturii umane, Fromm descrie patima distructivitatii trecand prin visele pacientilor lui Freud, prin sadismul birocratic al lui Stalin si incheind cu necrofilia lui Hitler. Prezenta carte constituie cea mai inchegata constructie teoretica a lui Erich Fromm, combinand date din neurofiziologie, antropologie, preistorie, etologie si, mai ales, psihanaliza. Este un volum de referinta pentru stiintele sociale, dar si un raspuns in cheie critic-umanista la pesimismul lumii de azi